Video Tour

Map Tour

Guide Description

1.Casa la Pedrera - Casa Mila

Discover the most important facts about the history of Casa Mila
A home for Pere Milà and Roser Segimon

In 1905, Pere Milà and Roser Segimon married. Attracted by the fame of Passeig de Gràcia, they purchased a detached house with garden situated on a plot measuring 1,835 square metres and they commissioned the architect Antoni Gaudi to build their new property. The main floor of this new building, Casa Mila, was to be their home and they would rent out the other apartments.

The construction (1906-1912)

There was considerable interest in the construction of Casa Mila and various reports about it were published, such as the piece in L'Edificació Moderna, magazine, the publication of the construction employers’ association.

The construction of the building was complex and was fraught with financial and legal problems. Nor was it free from controversy. Gaudi kept changing his projects to shape the appearance the structures of the building as the work advanced. He went well over the expected budget and did not abide by the City Council’s building codes: the built volume was illegal; the attic and the rooftop exceeded the permitted maximums; and one of the pillars of the façade occupied part of the pavement on Passeig de Gràcia.

In the end, the Eixample Commission certified that the building was a monument in nature and did not need to conform strictly to the municipal bylaws. Even so, the Milàs had to pay a fine of 100,000 pesetas to legalise the building.

After many years of neglect, Casa Mila, popularly known as La Pedrera and declared a World Heritage Site in 1984 by UNESCO, was restored and opened to the public in 1996.

For more information click here

2.Casa Batlo

Originally, the building was built in 1877 by Emilio Sala Cortés (one of Gaudí’s architecture professors), when there was still no electric light in Barcelona. In 1903 it was purchased by Mr Josep Batlló y Casanovas, a textile industrialist who owned several factories in Barcelona and a prominent businessman.

r Josep Batlló granted full creative freedom to Antoni Gaudí, putting him in charge of a project that initially entailed demolishing the building. However, thanks to the courage shown by Gaudí, the demolition of the house was ruled out, and it was fully reformed between 1904 and 1906. The architect completely changed the façade, redistributing the internal partitioning, expanding the patio of lights and converting the inside into a true work of art. Besides its artistic value, the building is also extremely functional, much more characteristic of modern times than of the past. Some even see elements that herald the architectural trends of the late 20th Century.

For more information click here

3.Plaza Catalunya

Plaça de Catalunya was built in 1889, following Barcelona's Universal Exhibition. Its purpose then, as it is today, was to link the new Eixample district with the old centre. From the beginning it has always been one of Barcelona's breathing spaces, packed with cafés and restaurants that have seen literary and political debates, and which are still some of the main meeting points, even today. The square, which covers 48,500 square metres, became a city icon and holds public events, concerts and various civic gatherings. These days it is a major hub and is, in fact, regarded as Barcelona's nerve centre.

Discover one of the best Rooftop in HOTEL IBEROSTAR Barcelona. Swim or tan in any of their hammocks while you have a drink from the Sky Bar.
The Sagrada Familia, the Agbar Tower and even the sea are part of the luxurious landscape that surrounds you.

For more information click here

4."El beso" de Joan Fontcuberta

Photomosaic mural by the photographer Joan Fontcuberta 'The world is born in every kiss', made up of 4,000 tiles of images provided by the readers of EL PERIÓDICO that are grouped together to form a kiss, in one of the acts commemorating the Tricentennial of 1714.

Located in the Isidre Nonell square of the Ciutat Vella district, it consists of 80 tile columns and 50 rows, totaling 30.4 square meters - 3.8 meters high and 8 long - of photographs provided by citizens , which have been chosen according to their color and density. Trias stressed that the work is an "extraordinary metaphor" of Catalonia that recalls the events of 1714 but that encourages to face the future with esteem and affection.

For more information click here

5.Catedral de Barcelona

The Cathedral of Barcelona is comprised of three naves, but just a single apse and ambulatory. The naves have five sections: that closest to the façade is the longest in order to accommodate the dimensions of the cimborio, which is adjacent to the main entrance.

The typical structure used in Catalan Gothic constructions, arranged to permit use of the spaces within the buttresses, allowed rows of secondary chapels to be opened up in the Cathedral. There are two chapels in each section of the naves, encircling the entire basilica.

Two large bell towers are located at the ends of the section nearest to the presbytery, with no side chapels. One of the towers is over the door of Saint lvo and the other is over the interior entryway to the Cloister. On the basilica's terraces, these towers are octagonal with a prismatic body used for the stairways, which are built into the towers (1386-1393 and 16th century).

Large windows open up onto the radial chapels of the ambulatory, illuminating the presbytery. In the lateral naves, a tall, windowed gallery runs above the chapels on the outer wall of the basilica. A small triforium runs around the central nave and the presbytery near the dome.

For more information click here

5.PLAZA DE SANT FELIP NERI

Plaça de Sant Felip Neri is a small square in the Gothic Quarter in the district of Ciutat Vella in Barcelona, Spain. The square takes its name from the Church of Saint Philip Neri, which presides over the square. To the right of the church is the School of Saint Felip Neri which uses the square as a playground.[1] To the left of the church is a house used by the Oratory of Saint Philip Neri. In the centre of the square is an octagonal fountain, dedicated as a symbol of life. The architecture of the square and surrounding buildings is in the medieval Baroque-style

The square was once home to the Palace of Neri built in 1752. In the mid-20th century, Gothic buildings from other areas of the city were moved stone by stone to the square, instead of demolishing them to make room for urban developments. When the hotel Neri was built it was faced in similar gothic stone to maintain the gothic style of the square.[3] In 1938 during the Spanish Civil War, Francisco Franco laid siege to the city of Barcelona. On the 30 January 1938, one of Franco's bombs fell on the church killing 30 people most of whom were children from the School of Sant Philip Neri and some were refugee children from Madrid where the church had been turned into a makeshift orphanage. As people pulled survivors from the rubble, a second bomb hit the square, killing 12 more bringing the death toll to 42.[4] It was the second worst bombing hit in Barcelona during the war. Evidence of the bombings can be seen in the pockmarked walls of the church.[5] Museu del Calçat, a footwear museum in the square was closed in 2015 and building remains unused.

For more information click here

7.Plaza Sant Jaume

The current appearance of the Plaça Sant Jaume dates from 1823, a period when it was remodelled and renamed the Plaça de la Constitució. The new shopping street, the Carrer Ferran, was built at the same time and a space that had previously been small and crammed with buildings was opened out. Indeed, before this, the square had been a small area that had grown at random, and the site of the church of Sant Jaume with its cemetery. After the houses were demolished and the church was moved to Carrer Ferran, Barcelona's new political heart was created. Two imposing buildings flank the square: on one side, the Palau de la Generalitat, the seat of the Catalan Government, and on the other, Barcelona City Hall.Both institutions existed in medieval times and are still responsible for governing the lives of Catalans and the people of Barcelona.

For more information click here

8.Plaza Real

Barcelona’s Plaça Reial (meaning: Royal Plaza) is known for being surrounded by terraces and bars. Also for the live jazz , the performances during La Mercé and the historical stamp fair. It is part of La Rambla and La Rambla is part of it. Like Barcelona main street, it is an explosion of nationalities, ages and cultures.

It was built between 1848 and 1860 in honor of Spanish King Ferdinand VII in order to ennoble the monarchy. It was previously occupied by the Capuchin convent of La Matrona, burned during the 1835 anti-clerical revolts. It was designed by architect Francesc Daniel Molina Casamajó following the style of the traditional Spanish main squares.

In the center of Plaça Reial outstands is Three Graces Fountain. When the square was opened there was a statue of King Ferdinand the Catholic but citizens didn’t last in destroying it with stones. After Spanish First Republic (1873-74) this fountain was installed with the figures of the goddesses of charm, creativity and fertility. Also, lampposts were designed next to the fountain by Antoni Gaudí when he was not yet known.

For more information click here

9.La Ramblas

La Rambla, also known as Las Ramblas, is one of Barcelona’s main thoroughfares and one of the most visited areas in the city. This fascinating artery is 0.8 miles (1,3 km) long and connects Plaça de Catalunya with the city’s old port.

Las Ramblas is always lively, packed with tourists, locals and street artists who pose like living statues. Numerous terraces and restaurants are located on both sides of the street and it is very enjoyable to sit in one of its terraces to see people come and go, although be warned that the prices are a little high, since this is a very touristic area.

For more information click here

10.Mirador de Colom

Of the 64 monuments that exist in the world in homage to Christopher Columbus, Barcelona hosts the highest of all. Located at the end of La Rambla, over the old port of the city, the monument to Colón stands out, 57 meters high and weighing 233,000 kilograms. In a city full of iconic images of modernist buildings, this classic old-style monument, full of details and great symbolism, has managed to become one of the emblems of Barcelona.

Built by the architect Gaietà Buïgas, it was inaugurated in 1888 within the ceremony of the Universal Exposition. The Barcelona City Council proposed this work as a tribute to Columbus, who chose the port of Barcelona to disembark upon returning from his trip to America.

The size of the index finger is disproportionate in relation to the rest of its body. It measures 50 centimeters, instead of the 40 that it should have to maintain proportionality with the rest of the statue. They are 10 centimeters more so that the finger can be seen better from the street.

For more information click here

11.Museo de Historia Catalunya 

The History Museum of Catalonia opened its doors in February 1996 by decision of the Government of Catalonia. Unlike other museums, it was not the result of a need to display an existing collection but rather the desire to become a leading centre for popularising our collective history and heritage.

The museum is in the former General Trade Warehouses, a unique building in Barcelona’s old industrial port. After a laborious process to restore and adapt the building, begun in 1991 prompted by the Olympic Games, the decision was made to install the museum there, with a permanent exhibition on the history of Catalonia.

On the first floor of the building, a space of 1,200 m2 was adapted to house the temporary exhibitions of a museum which receives thousands of visitors every year. The exhibitions are complemented by a wide variety of educational, leisure and academic activities.

Over the years, the museum has built up its own collection from donations of objects and documents. Although they are very different, most of the pieces are related to the political and institutional history of Catalonia. Since 1997, the building has also housed the Centre for the Contemporary History of Catalonia (CHCC) and its important library.

1881 The Terrace of the Indianas is located on the roof of the Palau de Mar building, headquarters of the Museu d’Història de Catalunya, built in the style that the English established in all the ports of the world. Here history and culture have united peoples and people.

For more information click here

 

 

 

1.Casa la Pedrera - Casa Mila

Descubre los hechos más importantes sobre la historia de Casa Mila
Un hogar para Pere Milà y Roser Segimon

En 1905, Pere Milà y Roser Segimon se casaron. Atraídos por la fama del Passeig de Gràcia, compraron una casa unifamiliar con jardín situada en una parcela de 1.835 metros cuadrados y le encargaron al arquitecto Antoni Gaudi que construyera su nueva propiedad. El piso principal de este nuevo edificio, Casa Mila, sería su hogar y alquilarían los otros apartamentos.

La construcción (1906-1912)

Hubo un interés considerable en la construcción de Casa Mila y se publicaron varios informes al respecto, como la pieza en L'Edificació Moderna, revista, la publicación de la asociación de empleadores de la construcción.

La construcción del edificio fue compleja y estuvo llena de problemas financieros y legales. Tampoco fue libre de controversia. Gaudi siguió cambiando sus proyectos para dar forma a la apariencia de las estructuras del edificio a medida que avanzaba el trabajo. Excedió el presupuesto esperado y no cumplió con los códigos de construcción del Ayuntamiento: el volumen construido era ilegal; el ático y la azotea superaron los máximos permitidos; y uno de los pilares de la fachada ocupaba parte del pavimento del Passeig de Gràcia.

Al final, la Comisión del Eixample certificó que el edificio era un monumento en la naturaleza y no tenía que ajustarse estrictamente a los estatutos municipales. Aun así, los Milàs tuvieron que pagar una multa de 100.000 pesetas para legalizar el edificio.

Después de muchos años de abandono, Casa Mila, conocida popularmente como La Pedrera y declarada Patrimonio de la Humanidad en 1984 por la UNESCO, fue restaurada y abierta al público en 1996.

Para más información siga el siguiente enlace

2.Casa Balto

Originalmente, el edificio fue construido en 1877 por Emilio Sala Cortés (uno de los profesores de arquitectura de Gaudí), cuando todavía no había luz eléctrica en Barcelona. En 1903 fue comprado por Josep Batlló y Casanovas, un industrial textil que poseía varias fábricas en Barcelona y un destacado empresario.

D. Josep Batlló otorgó plena libertad creativa a Antoni Gaudí, poniéndolo a cargo de un proyecto que inicialmente implicaba demoler el edificio. Sin embargo, gracias al coraje demostrado por Gaudí, se descartó la demolición de la casa y se reformó por completo entre 1904 y 1906. El arquitecto cambió por completo la fachada, redistribuyó la división interna, amplió el patio de luces y convirtió el interior. en una verdadera obra de arte. Además de su valor artístico, el edificio también es extremadamente funcional, mucho más característico de los tiempos modernos que del pasado. Algunos incluso ven elementos que anuncian las tendencias arquitectónicas de finales del siglo XX.

Para más información siga el siguiente enlace

3.Plaza Catalunya

Un punto de encuentro
Plaça de Catalunya fue construida en 1889, después de la Exposición Universal de Barcelona. Su propósito entonces, como lo es hoy, era vincular el nuevo distrito del Eixample con el antiguo centro. Desde el principio, siempre ha sido uno de los espacios de respiración de Barcelona, repleto de cafeterías y restaurantes que han visto debates literarios y políticos, y que todavía son algunos de los principales puntos de encuentro, incluso hoy. La plaza, que abarca 48.500 metros cuadrados, se convirtió en un icono de la ciudad y alberga eventos públicos, conciertos y diversas reuniones cívicas. En estos días es un centro importante y, de hecho, es considerado como el centro neurálgico de Barcelona.
Descubre uno de los mejores Rooftop (terraza) en el HOTEL IBEROSTAR Barcelona. Nada o toma el sol en cualquiera de sus hamacas mientras tomas una copa en la terraza del Sky Bar. https://www.instagram.com/skybarbcn/
La Sagrada Familia, la Torre Agbar e incluso el mar forman parte del lujoso paisaje que te rodea.

Para más información siga el siguiente enlace

4."El beso" de Joan Fontcuberta

Fotomosaico mural del fotógrafo Joan Fontcuberta 'El mundo nace en cada beso', compuesto por 4.000 azulejos de imágenes facilitadas por los lectores de EL PERIÓDICO que se agrupan para formar un beso, en uno de los actos de conmemoración del Tricentenario del 1714.

Ubicado en la plaza Isidre Nonell del distrito de Ciutat Vella, está constituido por 80 columnas de azulejos y 50 filas, que suman 30,4 metros cuadrados --3,8 metros de alto y 8 de largo-- de fotografías proporcionadas por la ciudadanía , que se han escogido según su color y su densidad. Trias ha destacado que la obra es una "metáfora extraordinaria" de Catalunya que recuerda los hechos de 1714 pero que anima a encarar el futuro con determinadas y con afecto.

5.Catedral de Barcelona

La Catedral de Barcelona es de tres naves, pero con una sola ábside y deambulatorio, o girola. Las naves tienen cinco tramos; el tramo inmediato a la fachada es más largo que los otros tres, para acomodar sus medidas a las del cimborrio que se levanta junto a la puerta principal.

La estructura típica del gótico catalán, ordenada a aprovechar los espacios interiores de los contrafuertes, permitió abrir hacia el interior de la Catedral una serie seguida de capillas secundarias que circundan toda la basílica: en las naves, estas capillas son dos para cada tramo.

Sobre los extremos del tramo próximo al presbiterio, libre de capillas laterales, se levantan las dos grandes torres-campanario, una encima del portal de san lvo y otra sobre la puerta interior de acceso al claustro; en las terrazas de la basílica, estas torres son octogonales, con un cuerpo prismático, destinado a escalera, que está adosado (1386-1393 i siglo XVI).

Grandes ventanales, abiertos sobre la boca de las capillas radiales de la girola, iluminan el presbiterio. Por encima de las capillas, en las naves laterales, corre una galería alta con los ventanales abiertos sobre el muro exterior de la basílica. Un pequeño triforio rodea la nave central y el presbiterio cerca de la bóveda.

Para más información siga el siguiente enlace

6.Plaza de San Felipe Neri

Plaça de Sant Felip Neri es una pequeña plaza en el Barrio Gótico de Barcelona, España. La plaza toma su nombre de la Iglesia de San Felipe Neri, que preside la plaza. A la derecha de la iglesia está la Escuela de San Felip Neri, que utiliza la plaza como un patio de recreo. A la izquierda de la iglesia hay una casa utilizada por el Oratorio de San Felipe Neri. En el centro de la plaza hay una fuente octogonal, dedicada como símbolo de la vida. La arquitectura de la plaza y los edificios circundantes es de estilo barroco medieval.

La plaza fue el hogar del Palacio de Neri construido en 1752. A mediados del siglo XX, los edificios góticos de otras áreas de la ciudad fueron trasladados piedra por piedra a la plaza, en lugar de demolerlos para dejar espacio para desarrollos urbanos. Cuando se construyó el hotel Neri, estaba revestido en piedra gótica similar para mantener el estilo gótico de la plaza. En 1938 durante la Guerra Civil española, Francisco Franco puso sitio a la ciudad de Barcelona. El 30 de enero de 1938, una de las bombas de Franco cayó sobre la iglesia matando a 30 personas, la mayoría de los cuales eran niños de la Escuela de Sant Philip Neri y algunos eran niños refugiados de Madrid, donde la iglesia se había convertido en un orfanato improvisado. Mientras la gente sacaba a los sobrevivientes de los escombros, una segunda bomba golpeó la plaza, matando a 12 más, lo que elevó el número de muertos a 42. Fue el segundo peor bombardeo en Barcelona durante la guerra. La evidencia de los bombardeos se puede ver en las paredes con marcas de viruela de la iglesia. Museu del Calçat, un museo de calzado en la plaza, fue cerrado en 2015 y el edificio permanece sin usar.

Para más información siga el siguiente enlace

7.Plaza Sant Jaume

El aspecto actual de la plaza Sant Jaume data del año 1823, época en que se reurbanizó y se bautizó como plaza de la Constitución. Se abría el nuevo eje comercial de la calle Ferran y con él se ensanchaba un espacio otrora pequeño y atiborrado de edificios. Efectivamente, la plaza antes era un pequeño rincón abierto casi al azar donde estaba la iglesia de Sant Jaume con su cementerio. Una vez fueron demolidas las casas y trasladada la iglesia a la calle Ferran, nacía el nuevo corazón político de Barcelona. Queda flanqueado a lado y lado por dos edificios imponentes: el Palau de la Generalitat y el Ayuntamiento de Barcelona.

Ambas instituciones ya existen en la época medieval y son aún hoy en día las encargadas de gobernar la vida de catalanes y barceloneses.

Para más información siga el siguiente enlace

8.Plaza Real

A la Plaza Real se la conoce por estar rodeada de terrazas y bares. También por la Jamboree, las actuaciones durante la Mercé y, los más veteranos, por la feria de sellos. Forma parte de La Rambla y La Rambla forma parte de ella. Al igual que el paseo barcelonés, es una explosión de nacionalidades, edades y culturas. En suma, si no ha visto reproducido en cientos de postales, guías y fotos de Instagram, no ha visto en ningún sitio.

Se construyó entre 1848 y 1860 en honor al rey Fernando VII, para enaltecer la monarquía. Es espacio lo había ocupado previamente el Convento capuchino de La Matrona, quemado durante las revueltas anticlericales de 1835. La diseñado el arquitecto Francesc Daniel Molina Casamajó siguiendo el estilo de las tradicionales plazas mayores españolas.

En el centro de la Plaza Real se encuentra la Fuente de las Tres Gracias. Cuando se inauguró la plaza había una estatua de Fernando el Católico pero la destruyó en pedradas. Tras la I República (1873-74) se instaló esta fuente con las figuras de las diosas del encanto, la creatividad y la fertilidad. Junto a la fuente están unas farolas que diseñó Antoni Gaudí cuando aún no era conocido.

Para más información siga el siguiente enlace

9.Las Ramblas

La Rambla, también conocida como Las Ramblas, es una de las principales vías de Barcelona y una de las zonas más visitadas de la ciudad. Esta fascinante arteria tiene una longitud de 0,8 millas (1,3 km) y conecta la Plaça de Catalunya con el antiguo puerto de la ciudad.

Las Ramblas siempre está animada, llena de turistas, lugareños y artistas callejeros que posan como estatuas vivientes. Numerosas terrazas y restaurantes se encuentran a ambos lados de la calle y es muy agradable sentarse en una de sus terrazas para ver a la gente ir y venir, aunque tenga en cuenta que los precios son un poco altos, ya que esta es una zona muy turística.

Para más información siga el siguiente enlace

10.Mirador de Colom

De los 64 monumentos que existen en el mundo en homenaje a Cristóbal Colón, Barcelona acoge el más alto de todos. Ubicado al final de La Rambla, sobre el puerto viejo de la ciudad, sobresale el monumento a Colón, de 57 metros de altura y 233.000 kilogramos de peso. En una ciudad llena de imágenes icónicas de construcciones modernistas, este monumento de estilo antiguo clásico, cargado de detalles y gran simbolismo, ha logrado erigirse como uno de los emblemas de Barcelona.

Construido por el arquitecto Gaietà Buïgas, fue inaugurado en 1888 dentro de la ceremonia de la Exposición Universal. El Ayuntamiento de Barcelona propuso esta obra como tributo a Colón, quien eligió el puerto de Barcelona para desembarcar al regresar de su viaje a América.

El tamaño del dedo índice está desproporcionado en relación al resto de su cuerpo. Mide 50 centímetros, en vez de los 40 que debería tener para mantener la proporcionalidad con el resto de la estatua. Son 10 centímetros de más para que el dedo pueda ser visto mejor desde la calle.
En el interior de la columna principal del monumento se encuentra un pequeño ascensor, de capacidad para cuatro personas. Fue el primero que tuvo Barcelona. Permite el acceso a un mirador circular de 360 grados, que está escondido en el interior de la corona de príncipe, debajo de la semiesfera, casi imperceptible desde la acera.

Para más información siga el siguiente enlace

11.Museo de Historia Catalunya 

El Museo de Historia de Cataluña abrió sus puertas en febrero de 1996 por decisión del Gobierno de Cataluña. A diferencia de otros museos, no fue el resultado de la necesidad de mostrar una colección existente, sino el deseo de convertirse en un centro líder para popularizar nuestra historia y patrimonio colectivos.

El museo se encuentra en los antiguos Almacenes de Comercio General, un edificio único en el antiguo puerto industrial de Barcelona. Después de un laborioso proceso para restaurar y adaptar el edificio, iniciado en 1991 por los Juegos Olímpicos, se decidió instalar el museo allí, con una exposición permanente sobre la historia de Cataluña.

En el primer piso del edificio, se adaptó un espacio de 1.200 m2 para albergar las exposiciones temporales de un museo que recibe miles de visitantes cada año. Las exposiciones se complementan con una amplia variedad de actividades educativas, de ocio y académicas.

Con los años, el museo ha construido su propia colección de donaciones de objetos y documentos. Aunque son muy diferentes, la mayoría de las piezas están relacionadas con la historia política e institucional de Cataluña. Desde 1997, el edificio también alberga el Centro de Historia Contemporánea de Cataluña (CHCC) y su importante biblioteca.

Para más información siga el siguiente enlace

 

 

 

 

1.Casa la Pedrera - Casa Mila

Découvrez les faits les plus importants de l'histoire de la Casa Mila
Une maison pour Pere Milà et Roser Segimon

En 1905, le père Milà et Roser Segimon se sont mariés. Attirés par la renommée du Passeig de Gràcia, ils ont acheté une maison individuelle avec jardin située sur un terrain de 1 835 mètres carrés et ont chargé l'architecte Antoni Gaudi de construire leur nouvelle propriété. Le rez-de-chaussée de ce nouveau bâtiment, la Casa Mila, serait leur maison et les autres appartements seraient loués.

La construction (1906-1912)

La construction de la Casa Mila a suscité un intérêt considérable et plusieurs articles ont été publiés à ce sujet, comme l'article dans le magazine "L'Edificació Moderna", la publication de l'association des employeurs de la construction.

La construction du bâtiment fut complexe et alourdie de problèmes financiers et juridiques. Elle ne fut pas non plus sans controverse. Gaudi a continué à modifier ses projets pour façonner l'apparence des structures du bâtiment au fur et à mesure de l'avancement des travaux. A l'époque, le bâtiment dépasse le budget prévu et n'est pas conforme aux codes du bâtiment du conseil municipal: le volume construit est illégal; le grenier et la terrasse sur le toit dépassent le maximum autorisé; et l'un des piliers de la façade occupe une partie de la chaussée du Passeig de Gràcia.

Finalement, la Commission Eixample a certifié que le bâtiment était un monument architectural et n'avait pas à se conformer strictement aux lois municipales. Malgré cela, les Milàs ont dû payer une amende de 100 000 pesetas pour légaliser le bâtiment.

Après de nombreuses années de négligence, la Casa Mila, populairement connue sous le nom de La Pedrera et déclarée site du patrimoine mondial en 1984 par l'UNESCO, a été restaurée et ouverte au public en 1996.

Pour plus d'informations, suivez le lien

2.Casa Balto

À l'origine, le bâtiment a été construit en 1877 par Emilio Sala Cortés (l'un des professeurs d'architecture de Gaudí), alors qu'il n'y avait toujours pas d'éclairage électrique à Barcelone. En 1903, il a été acheté par Josep Batlló y Casanovas, un industriel textile qui possédait plusieurs usines à Barcelone, et un homme d'affaires de premier plan.


M. Josep Batlló a laissé à Antoni Gaudí toute la liberté de création, le mettant en charge d'un projet qui consistait initialement à démolir le bâtiment. Cependant, grâce au courage de Gaudí, la démolition de la maison a été exclue et il a été entièrement rénové entre 1904 et 1906. L'architecte a complètement changé la façade, redistribué la division intérieure, agrandi la cour des lumières et transformer l'intérieur en une véritable œuvre d'art. En plus de sa valeur artistique, le bâtiment est également extrêmement fonctionnel, beaucoup plus caractéristique des temps modernes que du passé. Certains voient même des éléments qui annoncent les tendances architecturales de la fin du XXe siècle.

Pour plus d'informations, suivez le lien

3.Plaza Catalunya

Un point de rencontre
La Plaça de Catalunya a été construite en 1889, après l'Exposition universelle de Barcelone. Son but alors, comme c'est le cas aujourd'hui, était de relier le nouveau quartier de l'Eixample avec le vieux centre. Depuis le début, elle a toujours été l'un des espaces de respiration de Barcelone, plein de cafés et de restaurants qui ont connu des débats littéraires et politiques, et qui sont encore certains des principaux points de rencontre, même aujourd'hui. Couvrant 48 500 mètres carrés, la place est devenue une icône de la ville et accueille des événements publics, des concerts et divers rassemblements civiques. De nos jours, c'est un centre important et, en fait, elle est considérée comme le centre névralgique de Barcelone.
Découvrez l'un des meilleurs toits (terrasse) de l'HOTEL IBEROSTAR Barcelona. Nagez ou bronzez dans l'un de ses hamacs tout en prenant un verre sur la terrasse du Sky Bar. https://www.instagram.com/skybarbcn/

La Sagrada Familia, la tour Agbar et même la mer font partie du paysage luxueux qui vous entoure.

Pour plus d'informations, suivez le lien

4."El beso" de Joan Fontcuberta

Peinture murale en mosaïque du photographe Joan Fontcuberta `` Le monde naît dans chaque baiser '', composée de 4000 carreaux d'images fournis par les lecteurs d'EL PERIÓDICO qui sont regroupés pour former un baiser, dans l'un des actes commémorant le tricentenaire de 1714.

Situé sur la place Isidre Nonell du quartier Ciutat Vella, il se compose de 80 colonnes de carreaux et 50 rangées, totalisant 30,4 mètres carrés - 3,8 mètres de haut et 8 de long - de photographies fournies par des citoyens , qui ont été choisies en fonction de leur couleur et de leur densité. Trias a souligné que l'œuvre est une "métaphore extraordinaire" de la Catalogne qui rappelle les événements de 1714 mais qui incite à se confronter à l'avenir affectueusement.

5.Catedral de Barcelona

La cathédrale de Barcelone est composée de 3 nefs de même hauteur, mais la nef centrale est deux fois plus large. Les nefs ont cinq sections; la section immédiate de la façade est plus longue que les trois autres, pour adapter ses dimensions à celles du dôme qui se trouve à côté de la porte principale.

La structure typique du gothique catalan, ordonnée pour profiter des espaces intérieurs des contreforts, a permis d'ouvrir vers l'intérieur de la cathédrale une série suivie de chapelles secondaires qui entourent toute la basilique: dans les nefs, ces chapelles sont deux pour chaque section.

Aux extrémités, à côté du presbytère, exempt de chapelles latérales, s'élèvent les deux grands clochers, l'un au-dessus du portail de San Lvo et l'autre au-dessus de la porte intérieure d'accès au cloître; sur les terrasses de la basilique, ces tours sont octogonales, avec un corps prismatique (1386-1393 au XVIe siècle).

De grandes fenêtres, ouvertes sur l'embouchure des chapelles radiales du déambulatoire, illuminent le choeur. Au-dessus des chapelles, dans les nefs latérales, une grande galerie court avec les fenêtres ouvertes sur le mur extérieur de la basilique. Un petit triforium entoure la nef centrale et le presbytère près de la voûte.

Pour plus d'informations, suivez le lien

6.Plaza de San Felipe Neri

La Plaça de Sant Felip Neri est une petite place du quartier gothique de Barcelone, en Espagne. La place tire son nom de l'église de San Felipe Neri, qui préside la place. À droite de l'église se trouve l'école de San Felip Neri, qui utilise la place comme terrain de jeu. À gauche de l'église, il y a une maison utilisée par l'Oratoire de San Felipe Neri. Au centre de la place se trouve une fontaine octogonale, symbole de vie. L'architecture de la place et des bâtiments environnants est de style baroque médiéval.


La place était la maison du Palais Neri construit en 1752. Au milieu du 20e siècle, les bâtiments gothiques dans d'autres quartiers de la ville ont été déplacés pierre par pierre sur la place, plutôt que démolis pour faire place aux développements urbains. Lorsque l'hôtel Neri a été construit, il était recouvert de pierres gothiques similaires pour maintenir le style gothique de la place. En 1938, pendant la guerre civile espagnole, Francisco Franco a assiégé la ville de Barcelone. Le 30 janvier 1938, une des bombes de Franco est tombée sur l'église, tuant 30 personnes, dont la plupart étaient des enfants de l'école Sant Philip Neri et certains étaient des enfants réfugiés de Madrid, où l'église était devenue un orphelinat de fortune. Alors que les gens sortaient les survivants des décombres, une deuxième bombe a frappé la place, tuant 12 autres personnes, portant le nombre de morts à 42. Il s'agissait du deuxième pire bombardement de Barcelone pendant la guerre. Des traces des attentats à la bombe sont visibles sur les murs marqués de l'église.

Par ailleurs, Museu del Calçat, un musée de la chaussure sur la place, a été fermé en 2015 et le bâtiment reste inutilisé.

Pour plus d'informations, suivez le lien

7.Plaza Sant Jaume

L'apparence actuelle de la place Sant Jaume date de 1823, lorsqu'elle fut réaménagée et baptisée Plaza de la Constitución. Le nouvel axe commercial de la rue Ferran s'est ouvert et avec lui un espace autrefois petit et encombré de bâtiments s'est élargi. En effet, la place était autrefois un petit coin ouvert presque au hasard où se trouvait l'église de Sant Jaume avec son cimetière. Une fois les maisons démolies et l'église transférée rue Ferran, le nouveau cœur politique de Barcelone est né. Il est flanqué côte à côte de deux bâtiments imposants: le Palau de la Generalitat et la mairie de Barcelone.

Les deux institutions existaient déjà à l'époque médiévale et sont toujours au centre de la vie des Catalans et des Barcelonais aujourd'hui.

Pour plus d'informations, suivez le lien

8.Plaza Real

La Plaza Real est connue pour être entourée de terrasses et de bars, mais aussi pour le Jamboree, les représentations lors du Mercé et, pour les plus anciennes, la foire aux timbres. Elle fait partie de La Rambla et La Rambla en fait partie. Comme la promenade de Barcelone, c'est une explosion de nationalités, d'âges et de cultures. Bref, si vous ne l'avez pas vue reproduite sur des centaines de cartes postales, guides et photos Instagram, vous ne l'avez vue nulle part.

Elle a été construite entre 1848 et 1860 en l'honneur du roi Ferdinand VII, pour exalter la monarchie. Cet espace était auparavant occupé par le couvent des Capucins de La Matrona, brûlé lors des révoltes anticléricales de 1835. Elle a été conçue par l'architecte Francesc Daniel Molina Casamajó selon le style des places principales espagnoles traditionnelles.

Au centre de la Plaza Real se trouve la Fontaine des Trois Grâces. Lorsque la place a été inaugurée, il y avait une statue de Ferdinand le catholique, mais elle a été détruite avec des pierres. Après la Première République (1873-74), cette fontaine a été installée avec les figures des déesses du charme, de la créativité et de la fertilité. À côté de la fontaine se trouvent des lampadaires qu'Antoni Gaudí a conçus alors qu'il n'était pas encore connu.

Pour plus d'informations, suivez le lien

9.Las Ramblas

La Rambla, également connue sous le nom de Las Ramblas, est l'une des routes principales de Barcelone et l'un des quartiers les plus visités de la ville. Cette artère fascinante mesure 1,3 km de long et relie la Plaça de Catalunya au vieux port de la ville.

Las Ramblas est toujours animée, pleine de touristes, de locaux et d'artistes de rue qui se présentent comme des statues vivantes. De nombreuses terrasses et restaurants sont situés des deux côtés de la rue et il est très agréable de s'asseoir sur l'une de ses terrasses pour regarder les gens aller et venir, mais veuillez noter que les prix sont un peu élevés car c'est un lieu très touristique.

Pour plus d'informations, suivez le lien

10.Mirador de Colom

Sur les 64 monuments en hommage à Christophe Colomb qui existent dans le monde, Barcelone abrite le plus haut de tous. Situé au bout de La Rambla, au-dessus du vieux port de la ville, le monument se distingue par ses 57 mètres de haut et ses 233 tonnes. Dans une ville pleine d'images emblématiques de bâtiments modernes, ce monument classique, à l'ancienne, plein de détails et d'une grande dimension symbolique, a réussi à devenir l'un des emblèmes de Barcelone.

Construit par l'architecte Gaietà Buïgas, il a été inauguré en 1888 lors de l'Exposition Universelle. Le conseil municipal de Barcelone a proposé ce travail en hommage à Christophe Colomb, qui a choisi le port de Barcelone pour débarquer au retour de son voyage en Amérique.

La taille de l'index est disproportionnée par rapport au reste de son corps. Il mesure 50 centimètres, au lieu des 40 qu'il devrait avoir pour maintenir la proportionnalité avec le reste de la statue. Il fait 10 centimètres de plus pour que le doigt soit mieux vu de la rue.
À l'intérieur de la colonne principale du monument se trouve un petit ascenseur, d'une capacité de quatre personnes. Il permet d'accéder à un point de vue circulaire à 360 degrés, qui est caché à l'intérieur de la couronne du prince, sous l'hémisphère, presque invisible depuis le trottoir.

Pour plus d'informations, suivez le lien

11.Museo de Historia Catalunya 

Le Musée de l'histoire de la Catalogne a ouvert ses portes en février 1996 par décision du gouvernement de la Catalogne. Contrairement à d'autres musées, ce n'était pas dans l'objectif d'exposer une collection existante, mais plutôt le désir de devenir un centre de premier plan pour populariser notre histoire et notre patrimoine collectifs.

Le musée est situé dans les anciens entrepôts du General Commerce, un bâtiment unique dans le vieux port industriel de Barcelone. Après un processus laborieux de restauration et d'adaptation du bâtiment, entamé en 1991 avec l'arrivée proche des Jeux Olympiques, il a été décidé d'y installer le musée, avec une exposition permanente sur l'histoire de la Catalogne.

Au premier étage de l'immeuble, un espace de 1 200 m2 a été adapté pour abriter les expositions temporaires d'un musée qui accueille chaque année des milliers de visiteurs. Les expositions sont complétées par une grande variété d'activités éducatives, de loisirs et académiques.

Au fil des ans, le musée a constitué sa propre collection de dons d'objets et de documents. Bien qu'elles soient très différentes, la plupart des pièces sont liées à l'histoire politique et institutionnelle de la Catalogne. Depuis 1997, le bâtiment abrite également le Centre d'histoire contemporaine de Catalogne (CHCC) et son importante bibliothèque.

Pour plus d'informations, suivez le lien

 

 

 

 

 

1.Casa la Pedrera - Casa Mila

În 1905, Pere Milà și Roser Segimon s-au căsătorit. Atrași de faima Passeig de Gràcia, au cumpărat o casă detașată cu o grădină situată pe un teren de 1.835 de metri pătrați și au comandat arhitectului Antoni Gaudi să-și construiască noua proprietate. Etajul principal al acestei clădiri noi, Casa Mila, ar fi casa lor, iar celelalte apartamente vor fi închiriate.

Construcția (1906-1912)

A existat un interes considerabil pentru construcția Casei Mila și au fost publicate mai multe rapoarte despre aceasta, cum ar fi piesa din L’Edification Moderna, revista, publicarea asociației patronilor de construcții.

Construcția clădirii a fost complexă și plină de probleme financiare și juridice. Nu a fost, de asemenea, lipsită de controverse. Gaudi a continuat să își schimbe proiectele pentru a contura aspectul structurilor clădirii pe măsură ce lucrările au progresat. A depășit bugetul preconizat și nu a respectat codurile de construcție ale Primăriei: volumul construit a fost ilegal; mansarda și terasa de acoperiș au depășit maximul permis; iar unul dintre stâlpii fațadei a ocupat o parte din trotuarul Passeig de Gràcia.

În final, Comisia Eixample a certificat că clădirea era un monument în natură și nu trebuia să respecte strict statutele municipale. Chiar și așa, Milàs a trebuit să plătească o amendă de 100.000 de pesetas pentru legalizarea clădirii.

După mulți ani de neglijare, Casa Mila, cunoscută popular ca La Pedrera și declarată Patrimoniu Mondial în 1984 de către UNESCO, a fost restaurată și deschisă publicului în 1996.

Pentru mai multe informații click aici

2.Casa Batlo

Inițial, clădirea a fost construită în 1877 de Emilio Sala Cortés (unul dintre profesorii de arhitectură Gaudí), când încă nu exista lumină electrică în Barcelona. În 1903 a fost cumpărat de Josep Batlló y Casanovas, un industrie textilă care deținea mai multe fabrici în Barcelona și un om de afaceri important.

Domnul Josep Batlló i-a conferit lui Antoni Gaudí libertate creativă deplină, punându-l la conducerea unui proiect care inițial a implicat demolarea clădirii. Cu toate acestea, datorită curajului arătat de Gaudí, demolarea casei a fost exclusă și a fost renovată complet între anii 1904 și 1906. Arhitectul a schimbat complet fațada, a redistribuit diviziunea internă, a extins curtea de lumini și a transformat interiorul. într-o adevărată operă de artă. Pe lângă valoarea sa artistică, clădirea este și extrem de funcțională, mult mai caracteristică timpurilor moderne decât a trecutului. Unii chiar văd elemente care anunță tendințele arhitecturale de la sfârșitul secolului XX.

Pentru mai multe informații click aici

3.Plaza Catalunya

Plaza de Catalunya a fost construită în 1889, după Expoziția Universală a Barcelonei. Scopul său atunci, așa cum este astăzi, a fost legarea noului cartier Eixample cu centrul vechi. Încă de la început, a fost întotdeauna unul dintre spațiile de respirație ale Barcelonei, pline de cafenele și restaurante care au văzut dezbateri literare și politice și care sunt încă unele dintre principalele puncte de întâlnire, chiar și astăzi. Cu 48.500 de metri pătrați, piața a devenit o icoană a orașului și găzduiește evenimente publice, concerte și diverse adunări civice. În aceste zile este un centru important și, de fapt, este considerat centrul nervos al Barcelonei.
Descoperiți unul dintre cele mai bune ROOFTOPURI (terasa) de la HOTEL IBEROSTAR Barcelona. Înotați sau luați soarele în oricare dintre hamacurile de pe rooftop. în timp ce beți pe terasa Sky Bar. Https://www.instagram.com/skybarbcn/
Sagrada Familia, Clodirea Agbar și chiar marea fac parte din peisajul luxos care te înconjoară.

Pentru mai multe informații click aici

4."El beso" de Joan Fontcuberta

Mural fotomosaic realizat de fotograful Joan Fontcuberta „Lumea se naște în fiecare sărut”, alcătuit din 4.000 de plăci de imagini furnizate de cititorii EL PERIÓDICO, care sunt grupate pentru a forma un sărut, într-unul dintre actele care comemorează Tricentenarul din 1714.

Situat în piața Isidre Nonell din raionul Ciutat Vella, este format din 80 de coloane de țiglă și 50 de rânduri, însumând 30,4 metri pătrați - 3,8 metri înălțime și 8 lungimi - de fotografii furnizate de cetățeni , care au fost alese în funcție de culoarea și densitatea lor. Trias a subliniat că lucrarea este o „metaforă extraordinară” a Cataloniei, care amintește evenimentele din 1714, dar care încurajează să înfrunte viitorul cu certitudine și afecțiune

5.Catedral de Barcelona

Catedrala din Barcelona are trei nave, dar cu o singură absidă și ambulator, sau ambulator. Navele au cinci secțiuni; secțiunea imediată către fațadă este mai lungă decât celelalte trei, pentru a se adapta măsurătorilor sale la cupola care se află lângă ușa principală.

Structura tipică a goticului catalan, ordonată să profite de spațiile interioare ale contraforturilor, a permis deschiderea către interiorul Catedralei, o serie urmată de capele secundare care înconjoară întreaga biserică: în nave, aceste capele sunt două pentru fiecare secțiune.

Pe capetele secțiunii de lângă presbiteriu, fără capele laterale, se ridică cele două mari clopotnițe, unul deasupra portalului San Lvo și celălalt peste ușa interioară de acces la claustru; pe terasele bazilicii, aceste turnuri sunt octogonale, cu un corp prismatic, destinat unei scări, de care este atașat (1386-1393 în secolul al XVI-lea).

Ferestre mari, deschise peste gura capelelor radiale ale ambulatorului, luminează șanțul. Deasupra capelelor, în navelor laterale, se execută o galerie înaltă cu ferestrele deschise de pe peretele exterior al biserici. Un mic triforiu înconjoară naosul central și presbiteriul de lângă boltă.

Pentru mai multe informații click aici

6.Plaza de San Felipe Neri

Plaza de Sant Felip Neri este o piață mică din cartierul gotic din Barcelona, Spania. Piața își ia numele de la Biserica San Felipe Neri, care prezidează piața. În dreapta bisericii se află Școala San Felip Neri, care folosește piața ca loc de joacă. În stânga bisericii se află o casă folosită de Oratorul de la San Felipe Neri. În centrul pieței se află o fântână octogonală, dedicată ca simbol al vieții. Arhitectura pătratului și a clădirilor din jur este de stil baroc medieval.

Piața a fost casa Palatului Neri construită în 1752. La mijlocul secolului XX, clădirile gotice din alte zone ale orașului au fost mutate piatră cu piatră în piață, mai degrabă decât demolate pentru a face loc dezvoltărilor urbane. Când hotelul Neri a fost construit, acesta a fost îmbrăcat în piatră gotică similară pentru a menține stilul gotic al pătratului. În 1938, în timpul războiului civil spaniol, Francisco Franco a asediat orașul Barcelona. La 30 ianuarie 1938, una dintre bombele lui Franco a căzut asupra bisericii, ucigând 30 de persoane, dintre care majoritatea erau copii de la Școala Sant Filip Neri, iar unii erau copii refugiați din Madrid, unde biserica devenise într-un orfelinat improvizat. În timp ce oamenii i-au scos pe supraviețuitori din dărâmături, o a doua bombă a lovit piața, ucigând încă 12, ceea ce a atras numărul de moarte la 42 de ani. A fost al doilea cel mai rău bombardament din Barcelona în timpul războiului. Dovada bombardamentelor poate fi văzută pe zidurile marcate ale bisericii. Museu del Calçat, un muzeu al pantofilor din piață, a fost închis în 2015, iar clădirea rămâne nefolosită.

Pentru mai multe informații click aici

7.Plaza Sant Jaume

Aspectul actual al pieței Sant Jaume datează din 1823, când a fost reamenajată și botezată ca Plaza de la Constitución. Noua axă comercială a străzii Ferran s-a deschis și odată cu ea s-a lărgit odată un spațiu mic și aglomerat de clădiri. Într-adevăr, piața era un mic colț deschis aproape la întâmplare, unde se afla biserica din Sant Jaume cu cimitirul ei. Odată ce casele au fost demolate și biserica a fost transferată pe strada Ferran, s-a născut noua inimă politică a Barcelonei. Este flancat unul lângă altul de două clădiri impunătoare: Palau de la Generalitat și Consiliul Local Barcelona.

Ambele instituții există deja în epoca medievală și sunt în prezent responsabile pentru guvernarea vieții catalanilor și barcelonienilor din ziua de azi.

Pentru mai multe informații click aici

8.Plaza Real

Plaza Real este cunoscută pentru că este înconjurată de terase și baruri. Tot pentru Jamboree, spectacolele din timpul Mercé și, cele mai vechi, pentru târgul de timbre. Face parte din La Rambla, iar La Rambla face parte din ea. Ca și promenada din Barcelona, este o explozie de naționalități, vârste și culturi. Pe scurt, dacă nu l-ați văzut reprodus în sute de cărți poștale, ghiduri și fotografii Instagram, nu ați văzut nicăieri.

A fost construită între 1848 și 1860 în onoarea regelui Ferdinand al VII-lea, pentru a exalta monarhia. Acest spațiu fusese ocupat anterior de Mănăstirea Capucinilor de la Matrona, arsă în timpul revoltelor anticlericale din 1835. A fost proiectat de arhitectul Francesc Daniel Molina Casamajó urmând stilul piețelor principale tradiționale spaniole.

În centrul Plaza Real se află Fântâna celor trei haruri. Când a fost inaugurată piața, a existat o statuie a lui Ferdinand cel Catolic, dar a distrus-o cu pietre. După Prima Republică (1873-74), această fântână a fost instalată cu figurile zeiților farmecului, creativității și fertilității. Alături de fântână sunt câteva lămpi stradale pe care le-a proiectat Antoni Gaudí când încă nu era cunoscut.

Pentru mai multe informații click aici

9.La Ramblas

La Rambla, cunoscută și sub numele de Las Ramblas, este una dintre principalele strazi din Barcelona și una dintre cele mai vizitate zone ale orașului. Această arteră fascinantă are 1,3 km lungime de 0,8 mile și face legătura între Plaça de Catalunya și portul vechi al orașului.

Las Ramblas este întotdeauna plin de viață, plin de turiști, localnici și artiști de stradă, care prezintă ca statui vii. Numeroase terase și restaurante sunt situate pe ambele părți ale străzii și este foarte plăcut să stai pe una dintre terasele sale pentru a urmări oamenii care vin și să pleacă ,deși vă rugăm să rețineți că prețurile sunt puțin mari, deoarece acesta este zona cea mai turistică.

Pentru mai multe informații click aici

10.Mirador de Colom

Dintre cele 64 de monumente care există în lume în omagiu lui Christopher Columb, Barcelona găzduiește cel mai înalt dintre toate. Situat la capătul La Rambla, deasupra vechiului port al orașului, iese în evidență monumentul lui Colón, la 57 de metri înălțime și o greutate de 233.000 de kilograme. Într-un oraș plin de imagini iconice ale clădirilor moderniste, acest monument clasic în stil vechi, plin de detalii și un simbolism mare, a reușit să devină una dintre emblemele Barcelonei.

Construit de arhitectul Gaietà Buïgas, a fost inaugurat în 1888 în cadrul ceremoniei Expoziției Universale. Consiliul Local Barcelona a propus această lucrare ca un tribut adus lui Columb, care a ales portul Barcelona pentru a debarca la întoarcerea din călătoria sa în America.

Mărimea degetului arătător este disproporționată în raport cu restul corpului său. Măsoară 50 de centimetri, în loc de cei 40 pe care ar trebui să-i păstreze proporționalitatea cu restul statuii. Sunt cu 10 centimetri mai mult pentru ca degetul să poată fi văzut mai bine de pe stradă.
În interiorul coloanei principale a monumentului se află un mic lift, cu o capacitate de patru persoane. A fost primul in Barcelona. Permite accesul la un punct de vedere circular de 360 de grade, care este ascuns în coroana prințului, sub emisferă, aproape imperceptibil de pe trotuar.

Pentru mai multe informații click aici

11.Museo de Historia Catalunya

Muzeul de Istorie a Cataluniei și-a deschis porțile în februarie 1996, prin decizia Guvernului Cataloniei. Spre deosebire de alte muzee, acesta nu a fost rezultatul necesității de a afișa o colecție existentă, ci a dorinței de a deveni un centru de frunte pentru popularizarea istoriei și patrimoniului nostru colectiv.
Muzeul este situat în vechile depozite de comerț general, o clădire unică din vechiul port industrial din Barcelona. După un proces laborios de restaurare și adaptare a clădirii, început în 1991 de Jocurile Olimpice, s-a decis instalarea muzeului acolo, cu o expoziție permanentă despre istoria Cataloniei.

La primul etaj al clădirii, un spațiu de 1.200 m2 a fost adaptat pentru a adăposti expozițiile temporare ale unui muzeu care primește mii de vizitatori în fiecare an. Expozițiile sunt completate de o mare varietate de activități educaționale, de agrement și academice.

De-a lungul anilor, muzeul și-a construit propria colecție de donații de obiecte și documente. Deși sunt foarte diferite, majoritatea pieselor sunt legate de istoria politică și instituțională a Cataloniei. Din 1997, clădirea găzduiește, de asemenea, Centrul de Istorie Contemporană a Cataluniei (CHCC) și biblioteca sa importantă.

Pentru mai multe informații click aici